Croitoru – dezamagitor

Incep sa imi doresc din ce in ce mai mult sa fie si la noi ca in Vest, la sfarsitul sesiunii sa ti se dea ocazia sa iti exprimi parerile/frustrarile legate de somitatile in domeniile pe care le-ai studiat, stimabilii profesori, titulari de curs.

As avea de adaugat ca in cazul in care ai de scris despre V Croitoru, care preda CAD (comunicatii analogice si digitale) la RST (retele si software de telecomunicatii), sa ti se puna la dispozitie un bloc notes de vreo 1000 de file sau un HDD pe care sa-ti salvezi toate obiectiile (si eventualele aprecieri)

Sa o luam cu inceputul… Urmeaza sa ai un curs de CAD. Te interesezi de profesor. Esti intrebat la ce specializare esti. Interlocutorul (si , ca nota generala, toti interlocutorii pe care-i abordezi cu intrebari legate de viitorul profesor) se schimba la fata si simte nevoia sa te compatimeasca: “frate… bafta… e naspa. Rau!”

Te duci la curs (primul). Intra un domn, prezentabil, se vrea a fi jovial, foarte relaxat. Tensiune in sala cat sa te sugrume (desi nu a scos niciun sunet). Urmeaza prezentarea domniei sale:

“Buna ziua! Numele meu este Victor Croitoru si eu va voi teroriza acest semestru. He he he… glumesc, cu mine veti face acest semestru de CAD”
Addendum: rectificarea nu era ca urma un semestru de cad, era ca “va voi teroriza mai multe semestre, CADul nu il inveti din prima”

Incepe un curs pot spune chiar interesant. Prezenta obligatorie, adica pe puncte, insa la Dumnezeu la curs te duci cu frica pacatosului care, 1 la mana, nu stie cu ce-a gresit de trebuie sa fie asa smerit, si 2 la mana, incearca sa-l imbuneze pe El, aratand interes maxim pentru orice replica (pseudo)amuzanta si maxima seriozitate pentru notiunile pe care le studiezi.

Surprizator (pentru studentii obisnuiti cu profesori pe stil vechi – a se citi comunist -), domnul profesor (uneori referit cu Dumnezeu – urmeaza explicatia la partea de examen) iti permite sa ai un recipient (PET) in care sa iei apa/sucuri/cafea etc si sa bei oridecateori iti doreste inimioara (pardon, gurita).

Cursul este tinut cu o meticulozitate infinita, incredibila, schemele trebuie sa iasa trase cu precizie de laser si aliniate in paralelism perfect (aici sunt putin tendentios, in general ne plangem de schemele aruncate pe tabla de nu le intelegi). De la sublim la ridicol nu este decat un pas, zice intelepciunea populara. Cand incepi o schema, tragi O LINIE (prima linie de pe tabla), te dai in spate, dai din cap (apanaj al gandirii profunde) si o stergi, dupa care o trasezi iarasi la UN CENTIMETRU mai la stanga, sublim nu esti…

Vazand stilul descris mai sus, ti se strecoara o frica teroare (ca direct rezultat al terorizarii) in suflet si iti vine sa-ti plangi de mila pentru ce va urma… la examen trebuie sa fii mai mult decat precis… Ti se va cere mai mult decat sublim.

Vin consultatiile dinaintea examenului.
Se practica la noi in minunata universitate politehnica, in special la electronica si telecomunicatii, ca profesorii sa aiba subiecte preferate, date de cativa ani incoace, iar studentii – in febra sesiunii – cauta in experienta colegilor mai mari si invata in mod special acele subiecte.

Neinspirata a fost logica celui care s-a gandit sa intrebe in sesiunea de consultatii din preziua examenului fix cum se rezolva subiectele pe care se asteptau 50-60 de oameni sa le dea… totusi, este profesor universitar, prost nu este… greseala de subapreciere va fi taxata la examen, dupa cum urmeaza

M-a surprins in mod placut ca in finalul consultatiilor, a adoptat o atitudine parinteasca (nu as spune paterna, caci avea si ceva matern in ea) si ne-a asigurat ca usa domniei sale este si va fi deschisa mereu pentru discutii  si sfaturi ca de la om la om, indiferent daca esti sau nu trecut la examenul de CAD. Ca om, ireprosabil. Ramanea sa vedem cum va fi ca profesor.

Dupa 237 un numar ridicol de cafele consumate in noptile in care ai invatat la acest examen, te duci cu inima stransa la domnia sa, la examen. Ironic, examenul se desfasoara in sala de festivitati. Caci urmeaza un spectacol!

Aici, nu esti intampinat de Insusi El, ci de un Apostol. Imi pare rau ca nu s-a prezentat (cum ar fi normal s-o faci, fiind intr-o suita atat de selecta, slujindu-l pe El) ca sa pot sa-i aprind o lumanare la biserica. Apostolul te aseaza grabit in banci, iti prezinta regulile examenului.4 file, fiecare semnata, cu tabel de trecut notele desenat in dreapta sus, care sa nu fie nici mare, da` nici mic. Stimabile Apostol, intr-un domeniu atat de exact cum este Electronica si Telecomunicatiile, mare si mic au nevoie de o referinta, ca sa aveti in vedere pentru generatiile urmatoare. O indicatie utila era “un dreptunghi asezat orizontal, de 5 cm lungime / 3 cm latime, impartit pe lungime in 3 parti egale”. Vazand lipsa noastra de entuziasm si promptitudine in a ii urma indicatiile de asezare in banca, Apostolul declara (ca in ultimul ceas dinaintea Apocalipsei): “haideti mai repede, ca vine DOMNUL PROFESOR si nu sunteti gata” (de aici DOMNUL PROFESOR a prins supranumele de Dumnezeu, iar acolitul de Apostol).

Intra in scena EL! Aproape ca-l auzi pe gardianul din filmele americane in care este anuntat judecatorul care intra in sala de judecata: “ALL RISE! Judge Croitoru…”. Un salut relaxat din partea domniei sale parca iti mai risipeste din emotiile care iti umezeau palmele ca unui boboc netarshit prin scarba facultatii. “Graba mare, aranjati-va foile in evantai ca sa le putem stampila pe toate cu o singura stampila” – iarasi indicatii aproximative de la un profesor (si de aici fac referire la Croitoru, profesor, si nu omul) care este mai catolic decat Papa si care iti cere sa treci in demonstratii si urmele de creta care erau pe tabla la momentul in care ti-a predat. Deschiderea evantaiului ca sa fie ? 10 grade sau 60 ?

Urmeaza perioada de crestere a tensiunii (profesorul ar fi avut o cariera stralucita si in actorie, se pricepe de minune in a ajunge rapid la punctul culminant, isi incordeaza audienta din 2-3 replici). Incepe cu prezenta celor de la diferente (9 oameni in cazul examenului meu, care au fost strigati, mutati, strigati iar, anuntati de eventuale nereguli de plata a examenului, strigati iar, si iar… si iar – si nu exagerez). Urmeaza strigarea celor care aveau examen de drept. Si punctajul din timpul semestrului, anuntat sec, dintr-un maxim de 50 de puncte: 38,4, 44,1 , 39,7 (ale dracu`, numai in virgula mobila puteau fi calculate).

Intre timp, Apostolul se plimba printre randuri. Ironic, temporizarea strigarii prezentei cu stampilarea foilor face din sunetul unei banale stampile sunetul unei ghilotine.
- Popescu Ion?
- (emotiv) Da… (sau prezeeeeent)
<Poc> Audienta ofteaza, urandu-i o viata mai buna

Sa scurtez putin partea neinteresanta (pentru cei care nu au de trecut prin aceasta experienta) a examenului, sunt de mentionat 2 lucruri:

Subiectele evident nici macar pe aproape cu ce se astepta sala, in nicio lista a subiectelor date de tz ani incoace (desi prima serie de examen a dat din ele). Nu i se poate imputa asta unui profesor, de fapt este bine sa mai schimbi subiectele.

Conform stimabilului profesor, este INADMISIBIL sa pleci cu O FOAIE din cele 4 din sala de examen, caci ai stampila pe ele, deci ai in fata un DOCUMENT! Aici imi voi exprima parerea neavizata (si supusa corectiilor pertinente ale doritorilor de dreptate): Documentul are nevoie de o stampila si o semnatura. Considerand numele trecut in partea superioara a foilor de examen ca fiind semnatura, nu au fost informati studentii ca SEMNEAZA IN ALB 4 foi. Stampila aplicata pe toate cele 4 foi (deci pe nicio fila integral) nu era o stampila rotunda… Tot circul acesta intentionat sa elimine practica “servitelor” sau a scoaterii din sala de examen a subiectelor aduc acestei examinari o tensiune suplimentara absolut gratuita. Alti colegi ai domniei sale obisnuiesc sa capseze foile, altii sa ne dea foi deja semnate / capsate / sau foi duble, cum se da la admitere, caci din alea nu ai acasa. In fine, se predau lucrarile, profesorul numara foitele pe care ti-au fost date subiectele (cum zicea un coleg, cred c-ar fi inspirat sa isi procure un aparat de numarat bani pentru a face aceasta operatiuni mai rapid si fara eroarea introdusa de subiectul uman).

Ti se prezinta baremul:

Lucrarea are 3 subiecte.

Subiectul 1: iti cere sa prezinti analitic un efect, care se traduce printr-o relatie (6 puncte, pe filosofia: exista relatia – 6p, nu exista relatia – 0p) – corect pana aici
Subiectul 2: sa comentezi efectul demodularii sincrone asupra unui semnal audio mono. Acest comentariu se bazeaza pe o relatie, hai 2-3 dinainte, ca sa arati ca stii cum ajungi la ea, plus interpretarea (data la curs in cuvinte). Pardon, stimate student, la examinarea Lui, prin comentariu se intelege SCHEMA BLOC a demodulatorului sincron, TOATA demonstratia pana la relatia de comentat, PRELUCRAREA relatiei cu pricina – care la curs nu s-a prezentat – si interpretarea. Ati putea spune ca sunt rautacios, caci probabil n-am facut partea asta. In cazul unei corectari obiective, am atins toate aceste puncte (banuind ca El poate cere tot capitolul cand iti cere un comentariu)… si tot nu mi se pare corecta notarea

Subiectul 3: O PROBLEMA (la seminar vreau sa spun ca …. de fapt mai bine ma abtin, e ca si cum ar fi fost seminarul altei materii). Se dadeau 2 semnale, informational si purtator, si ti se cereau niste aprecieri perfect rezonabile pentru aceasta materie: o subliniere teoretica privitoare la frecventele celor 2 semnale (2 x frecv info < frecv purtatorului – important in teoria semnalelo), apoi ti se cerea exprimarea analitica a spectrului semnalului rezultat si la ultimul subpunct ti se cerea graficul. Cand citeai subiectul aproape ca te gandeai ca din pacate profesorul este apreciat aiurea de fosti studenti. Cand vedeai baremul iti promiteai sa nu mai dai crezare dascalului, ci opiniei publice:

Unde ti se cerea sa faci expresia spectrului semnalului rezultat, de fapt astepta de la tine sa prezinti SEPARAT toti pasii pe care ii implica algoritmul, caci in barem sunt trecute ca fiind separat. Deci, pentru cine nu a inteles (nu c-ar fi mai incet la minte, ci pentru ca nu este de inteles), daca ai facut toate astea dintr-un foc in demonstratia ceruta NU TI SE PUNCTEAZA RESTUL!

Unde iti cerea sa faci reprezentarea grafica, aveai de facut niste calcule. Aici in (foarte) mare parte s-a gresit, studentii relaxandu-se cand au atins acest punct, unde nu aveai de inlocuit decat niste valori. Ce e drept e drept, un aparat merge daca fiecare parte din el merge, mi se pare corect sa depuncteze (desi unii profesori puncteaza macar alura graficelor, care respecte teoria).

Iese lumea din sala de examen, siderata la aflarea modului de notare. Impresia generala: “e groasa…”.

Comunicare rezultatelor se face (teoretic, la o prima programare), peste 10 ore. Se prezinta studentii peste 10 ore, si sunt lasati sa astepte inca 2h30 minute. Ma intreb cum ar fi sa intarzii la examen vreo 2-3 ore asa si sa zici… de fapt sa nu zici nimic, caci nu ti se zice nimic, gen “ne cerem scuze ca nu ne pricepem deloc la aprecieri temporale, ca v-am facut sa asteptati ca niste ridicoli atata vreme, ca ne-am ******* pe sufletele voastre de amarati”. NIMIC. Ba da: “sunt cam dezamagit de rezultate… m-ati suparat.. daca si eu v-am suparat pe domniile voastre la fel de mult, atunci.. nu e bine”.

Si incepe strigarea numelor din carnet (pentru a ti-l ridica). Se face un semicerc in fata Lui si incepe: Popescu Ion. Toata lumea inceteaza a mai respira, nefericitul isi ridica “oglinda preocuparii sale fata de scoala”. Toti asteapta un semn. Fata profesorului impasibila, fata studentului desfigurata de anticiparea aflarii adevarului. In timp ce profesorul striga un alt student, audienta il fixeaza pe nefericit. Inchide ochii, inspira adanc, si concomitent cu deschiderea ochilor murmura vreo 1438 de o groaza de cuvinte… Nu e timp sa-i plangi de mila, urmatorul strigat poti fi chiar tu…

Se termina si carnetele, concluzia este ca s-a trecut la acest in examen in proportie de 50%. Note de 10? Nu. Note de 9? Nu. Note de 8? Doua.
Addendum: este drept, in mod normal rezultatele reflecta performanta atinsa de student la acea materie. Dar cand, ca nota generala, toti studentii sunt mediocri sau nu sunt in stare sa prezinta aspectele cerute la examinare, opinia obiectiva este: ori subiectele au fost grele (ceea ce, ca examinat, spun ca nu), ori corectarea a fost … neconforma cu ce se cerea, ori prezentarea profesorului nu si-a atins scopul. In niciunul din aceste cazuri lucrurile nu sunt ok, deci nu trebuie sa ramana la fel.

Ca student care s-a asteptat la o nota buna, obtinand un grozav 6.37 (iar pasiunea pentru virgula mobila isi spune cuvantul), am cerut respectuos sa imi vad lucrarea. Odata cu mine, inca 2 colegi. Ne-a intrebat numele, ne-a intrebat nota obtinuta.
eu: 6
El: hm (dezgust pe fata, dispret in privire). Ai facut….
eu: cam jumate
el: nooaaa… Nici atat. Dar in fine, hai ca vedem acum
Intra in sala domniei sale, revine cu (crede toata lumea, ori lucrarile, ori invitatia sa intri) agenda cu punctajele. Iti prezinta lucrarea, adica iti spune cat ai luat in final: 22.5 (minimul teoretic pentru a trece un examen este sa iei 50% din nota maxima, adica 25p. Cu alte cuvinte, un cot in coaste cu atentionarea nerostita ca daca nu esti cuminte … cine stie – alta reminiscenta a stilului comunist). Asta vine dupa ce in nenumarate randuri inaintea si in timpul examenului ti-a subliniat ca daca e ORICE problema sa te duci sa vorbesti cu el ca iti spune, iti arata, iti demonstreaza etc etc fara nicio suparare.  Se zice printre studenti ca de cele mai multe ori e gargara. Adevarat graiesc

Eu sunt un caz fericit care a trecut la acest examen. Foarte multi colegi care nu s-au ridicat la standardul domniei sale, si care au luat undeva in jur de 10 puncte la final, cand au cerut sa-si vada lucrarea s-au lovit de replica “NICI NU DISCUT”, perfect in ton cu stilul deschis pe care l-a comunicat mereu…

Impresia finala: un om grozav. O somitate in domeniu. Un profesor .. care lasa de dorit. Nu mi se pare normal sa descurajezi orice initiativa de a cere o eventuala reevaluare a lucrarii, in conditiile in care se vehiculeaza peste tot o sumedenie de drepturi pe care le ai ca om, ca student etc. Cum se zicea, gargara. Aici taci si inghiti. Se spune ca facultatea asta este una de top din Romania (asta ca sa se bucure cineva si in tarisoara asta, caci oricum facultatea e tot pe la genunchiul puricelui in comparatie cu cele occidentale). Ca student incercat in ea, pot spune ca asa este: te invata sa induri nedreptati, sa mananci (scuzati expresia non-academica, in ton cu restul postului) cacat, cand te saturi de felul la care lucrezi, ti se aduce o alta portie, in orice caz ti se asigura o continuitate in a manca cacat si a indura cu stoicism… Nu poti sa te revolti, caci nu numai ca-l mananci, dar te scufuzi in el pentru ani buni, nu-ti ramane decat sa iti versi ofurile pe bloguri, in posturi kilometrice. Ori asta nu e normal.