Sa stergem regretele ?

Vorbeam mai devreme de amintiri… Pe care le pastram cu sfintenie si le enuntam de cate ori avem ocazie (de obicei un ascultator mai mult sau mai putin interesat de poveste).

Doar un neg

A murit. Am reusit s-o innabus, s-o sugrum… mi-am dorit foarte mult sa fac asta, dar nu credeam c-o sa fiu in stare. De prea multe ori esuasem. De fapt si renuntasem sa mai visez. Sau sa planific. Acceptasem. Ma complaceam. Asteptam sa schimbe altcineva asta. Poate timpul. Cand simti ca nu poti schimba cursul lucrurilor, iti pui sperantele in “timp”.

Dar da, azi am vazut. A murit. Sau iarasi, doar o impresie? Nu puteam fi sigur, doar de atatea alte ori am avut acelasi gand si cand am verificat era tot acolo…

Azi e certitudine. Am reusit sa ii pun capat. Sau am atins extremul mintzitului de sine, o cred in totalitate. Parea foarte important. Dar in sfarshit, am reusit sa reduc la nesemnificativ.

Un mic neg pe fata sufletului meu. Ok, un neg mai mare, de fapt. Dar trece. In curand nu va ramane nimic. Balanta ? Amintiri. Sufocate de regrete. “Atunci eu sunt de vina” (v. reclama de la Magura). Ok… imi asum. Imi pare rau ? Nu. Sau poate ca momentan da. Dar negul trece.

Din pacate locul unde ti-a iesit un neg e predispus la recidive. Ma obisnuisem cu el. Nu pot spune ca-l voiam, dar ma identificam cu el. Il tratam de ceva vreme. Dar a picat cand ma asteptam mai putin. Mai bine. O sa creasca altul. Pana atunci, o satisfactie marunta: negul trece.

Lucruri Nespuse (5)

<urmare a: Lucruri Nespuse (4) >

Me:“Salut Razvan! Ce faci omule, te-ai dat la fund asa de tot ?”
R: “Oo salutare mister! Ce surpriza! Uite.. super ocupat zilele astea, de cand cu mutatul…”
Me:“Ce mutat ma… unde pleci ?”
R: “Nu plec bai acesta… se numeste transfer de personal si daca vrei sa stii companiile moderne fac asta periodic )”
Me:“Err… adica… schimbi jobu` ?”
R: “Nu, doar compania. Am solicitat transferul cat mai repede cu putinta si uite ca .. s-a rezolvat. E drept, pana la sfarsitul lunii trebuie sa mai dau si pe la fosta locatie sa las totul in ordine, dar … c`est fini, mon ami!”

Lucruri nespuse (3)

<urmare din Lucruri Nespuse (2)>

A trecut ce-a fost mai greu saptamana asta si-am putut sa ma vad cu Razvan iar… evident dupa 5 minute de “ce mai faci omule, ce cearcane ai facut, mai lasa drq femeile si mai dormi si tu” am ajuns iar la subiectul lui preferat (pot spune ca incepe sa ma atraga si pe mine povestea: Dana)

Dupa vacantza lumea s-a intors in Bucuresti, si implicit la work. Razvan si Dana sunt colegi de serviciu de mai mult de 2 ani, si s-au inteles bine din prima zi in care lui Razvan i-a revenit sarcina s-o introduca pe Dana companiei.

“E a` buna moshule! De cand a revenit ne vedem fiecare de atributiile de serviciu si pe urma incetam orice contact… E ciudat, daca stau sa ma gandesc, sa lucram la 2 birouri diferite… Preferam sa impartim totul, de la scaun la cafeaua de pranz. Acum sa vezi ce oficiali suntem, ma mir si eu”

Lucruri nespuse (2)

Incep sa scriu la persoana a 3a despre totul pe blog… am primit observatii despre faptul ca in povestile mele dau nume reale si … am numai prieteni vedete care vor $$$ pentru numele lor …. so

Razvan a reluat discutiile cu prietenii/amicii/colegii … s-a enervat ca de obicei cand cei cu limba dibace au inceput sa-l caute prin parti dorsale pentru a-l intreba de proiecte/teme…

Interesanta insa discutia cu Dana… a sperat ca vacanta o sa-l faca sa treaca peste toate… s-o dea uitarii odata pentru totdeauna. Imi zice de atata vreme c-o s-o bage undeva si o sa se ’sustraga’ (asa cum ii place lui sa spuna) … ca deja mi se pare poezie.. ma uit la el cu drag, suntem confidenti de pe vremea liceului… din vremea primelor “iubiri” … ii inteleg strigatul de disperare… o disperare atat de copilaroasa… Dana se cam joaca cu el.. si orgoliul lui nu suporta situatia…

Lucruri nespuse

Mi-a placut dintotdeauna sa cred atunci cand mi s-a declarat ca am un mod special de a spune unele lucruri. Imi place sa fac unele actiuni ca la carte. Imi place ca persoanele cu care interactionez sa se poata gandi si dupa ce plec “oare asta a vrut sa spuna… sa fie oare atat de profund ?”

Imi place reclama actuala de la Vodafone

Feminismul si… echivalentul ei

Daca va ganditi la echivalentul ei ca “misognisim”, citit mai departe… feministele, de asemenea, s-ar putea sa fie interesate

Roxana dezbatea problema efeminizarii tipilor intr-un post, dar “trata” doar efectele, si nu cauza… sa vedem mie ce-mi iese.

Poveste: s-a facut un test, folosind perechi de subiecti (nu neaparat de acelasi sex), cu scopul de a-l “bate” pe celalat la un test de aptitudini. Testul era astfel gandit incat unul dintre subiecti sa castige competitia evident, astfel incat sa se inradacineze clar ideile de infrangere si victorie. Barbatii toti au atribuit succesul aptitudinilor personale, pe cand insuccesul l-au pus in seama ghinionului. Femeile, care din fire nu pun atata accent pe competitie, au explicat rezultatele apeland in mod egal la aptitudini si noroc.

Femeile nu sunt logice

<nu ca barbatii ar fi>

Cum se intampla cand se strang baietii la o “beuta” … si cand numarul paharelor deversate creste proportional cu bunadispozitie ce se instaleaza la masa lor… am inceput sa descoasem fetele (err.. femeile)… si am ajuns la niste concluzii foarte tari:

Invata sa ierti !

Este imposibil ca cineva sa nu greseasca fata de tine la un moment dat. Daca il ierti sau nu, pana la urma, este o problema de alegere a ta.

Am citit recent un material care m-a facut sa privesc problema iertarii dintr-o lumina foarte optimista… Mai ales ca vin Sarbatorile, poate ar trebui sa mai dam niste sanse celor care nu au fost corecti pana la capat cu noi… Am sa incerc sa-l reproduc, poate are acelasi efect si asupra voastra.